Mediul economic în 2013, văzut de experţii EXEC-EDU (II)

Monica Minoiu, EMBA şi Dan Beşleagă, PMP, MBA – experţi EXEC-EDU – au identificat 3 tendinţe cu impact major în mediul economic.

Anul 2013 începe cu multe promisiuni de afaceri. Companii mici, medii aflate la finalul proceselor de reorganizare sau companii mari deopotrivă aflate în faţa unor provocări de extindere a afacerii, toate acestea caută – cel puţin la nivel declarativ, soluţii inovative pentru a-şi creşte eficienţa în afaceri. Cu toate acestea, nu trebuie să ne lăsăm “impresionaţi” de acest început furtunos, apreciază Monica Minoiu. Să nu uităm că anul 2013 se aşteaptă să fie unul instabil, în care companiile nu-și vor mai asuma nici un risc. Deşi îşi bazează afacerea pe speranţa deprecierii cursului și pe creșteri ponderate ale veniturilor şi nu preconizează disponibilizări masive, companiile sunt conservatoare în ceea ce prinveste invesţiile de orice fel chiar şi cele referitoare la personal. În general investiţiile sunt în declin considerabil în toate industriile, așteptând stabilizarea climatului economic. Pe domenii de activitate, conform unei cercetări a Institutului Naţional de Statistică, activitatea din construcţii, comerţ şi servicii va înregistra o scădere în primul trimestru din 2013, în acelaşi timp, industria prelucrătoare, productivă va avea o tendinţă de stabilitate relativă. Sectorul de consum poate înregistra uşoare creşteri, în condiţiile în care se anunţă o posibilă creştere optimistă a PIB-ului cu 2%. În acest sens, ne putem simplu identifica potenţialii client pe diferite segmente. Cu toate acestea, rămâne însă o provocare cum să livrezi calitate la preţuri extrem de mici pe care le solicită companiile client.

Iată care ar fi principalele 3 tendinţe actuale, în opinia lui Dan Beşleagă:

1. Aspectul general, aşteptat, al parcursului mediului de afaceri românesc este acela de “follower” al curentului de globalizare şi europenizare a pieţelor locale, în cazul nostru – mai ales din perspectiva integrării în lanţurile valorice ale multinaţionalelor Dimensiunea europeană profund economică, dată de motoarele economiilor occidentale în special din Germania şi Franţa, prevesteşte încetiniri severe, chiar cu nuanţe de creşteri negative la nivelul economiilor naţionale.

Din experienţă personală, a globalizării serviciilor IT&C, acest lucru va reprezenta în continuare o oportunitate de mutare a locurilor de muncă din Occident înspre România, fie şi în regim de industrie “LOAN”, datorită presiunii acţionarilor pe profit. Acest lucru va avea impact direct în contribuţiile sociale şi stabilitatea clasei mijlocii dată de cele câteva zeci de mii de specialişti IT&C. Partea goală a paharului, care este mult mai mare, va fi reprezentată de cererea mai scăzută, din Germania mai ales, în industriile traditioanale, precum industria auto, de exemplu care anunţă regrese importante pentru 2013. Comenzile câte firmele româneşti care sunt conectate la aceste industrii vor avea de suferit, ceea ce va impacta destul de semnificativ piaţa locală, în sens negativ, mai ales din perspectiva locurilor de muncă şi a consumului.

2. O a doua tendinţă pe care o văd, cu impact mult mai dramatic în percepţia jucătorilor din piaţă, este constituită de creşterea nivelului de iniţiativă a organismelor statului, prin reglementare şi taxare în varii industrii, ridicând astfel nivelul birocratic de angajare a statului în economia reală, cu posibile constrângeri a unor grade de libertate economică la nivelul antreprenorilor. Sub presiunea conjugată a Bruxel-ului şi a autorităţilor centrale vor fi probabil afectate lanţuri întregi ale economiei gri (cum cum de exemplu sunt cele legate de produse alimentare de import – legume-fructe), prin destructurarea unora şi apariţia altora, cu impact dramatic asupra locurilor de muncă cel puţin pe termen scurt.

Privatizările care vor fi efectuate sub presiunea înţelegerilor cu organismele internaţionale de finanţare pot crea oportunităţi prin schimbarea ecosistemului tradiţional de parteneri al companiilor nou privatizate. Disponibilizările rezultate din restructurarea acestora, care nu poate întârzia prea mult, vor genera o presiune suplimentară pe bugetele de ajutor social şi speranţa de consum.

3. A treia tendinţă semnificativă mi se pare degradarea, sau cel puţin lipsa de progres, în accesarea fondurilor europene pe baza unor proiecte cu adevărat fezabile şi transparente, în conformitate cu reglementările europene. Tendinţa o văd accentuată din perspectiva interpunerii birocratice ale statului în acest process, cu conotaţiile de lipsă de eficienţă şi posibile acte de corupţie ce decurg implicit din această poziţie.

Pe dimensiunea europeană focusul pe gradul de absorbţie a fondurilor UE va fi în continuare constantă modului în care statul va înţelege să participe în zona administraţiilor locale şi a micilor întreprinderi, chiar dacă surpriză aproape fatidică a stopării rambursărilor din toamnă anului trecut a lăsat multe victime în urmă. Probabil lecţia UE care vrea să facă finanţare prin proiecte pentru a obţine avantaje economice de competitivitate sau socio-culturale, şi nu că important este să faci proiecte pentru a obţine finanţare, şi vezi tu după aceea cum cheltui banii, nu va fi învăţată prea curând, păstrându-ne astfel libertatea de a greşi în acelaşi fel şi în 2013.