Scop, sens și semnificație

Înainte de Pandemia Covid 19 am trăit, probabil, cea mai prosperă perioadă din istoria umanității. Cu toate acestea, mulți oameni, deși prosperi, erau nemulțumiți de viața lor, se simțeau epuizați, plictisiți, unii chiar singuri și depresivi. Iar pandemia le-a agravat problemele. Mi s-a întâmplat să încerc să aflu ce e cu ei, și explicațiile erau: „Nu știu de ce exist pe lumea asta!”. Ce păcat! Viața este, de fapt, atât de frumoasă, dacă știi cum să o privești și cum să o construiești!

Oamenii sunt diferiți, nevoile sunt aceleași: scopuri, sens, semnificație

Într-adevăr, suntem foarte diferiți. Unii oameni sunt de ani de zile subjugați de trei mituri care guvernează omenirea:

1. „Nu este destul pentru toată lumea!” (este vorba despre orice: timp, bani, resurse etc.);
2. „Este nevoie de mai mult!” (indiferent de cât ar avea);
3. „Situația e așa cum e, nu poate fi schimbată!”.

 

Aceste mituri s-au propagat, nu se știe de unde și de când, și i-au făcut slabi, pesimiști, triști, chiar depresivi, incapabili să-și revină prin forțe proprii. Au crescut vânzările de medicamente antidepresive. Beneficiile acestora nu sunt certe, dar efectele adverse sunt. Pandemia a înrăutățit situația. I-a copleșit izolarea, deși nu le-au lipsit cele necesare traiului și au putut să se conecteze virtual. Fiind negativiști, nu au acceptat schimbările care se prăvăleau peste omenire și au privit situația cu și mai mult pesimism ca înainte. În cazurile cele mai fericite, au apelat la serviciile psihologilor, dar mulți au devenit depresivi, au dezvoltat maladii și, uneori, s-au sinucis. Sunt specialiști care afirmă că aceste drame își au parțial rădăcinile într-o educație timpurie precară. Părinții nu s-au implicat activ, intens, cu dragoste, cu discernământ și cu răbdare în viața copiilor, fiind prea ocupați la serviciu, sau prea dornici să se distreze. Pentru a-și „spăla păcatele absenței din viața lor”, i-au răsfățat cu laude, sau cu cadouri fără număr și justificare. Viața acestor copii a fost ușoară, dar în același timp prea însingurată și fără sens. Când au crescut, au devenit tinerii, sau adulții cărora le este greu să-și construiască scopuri și să acționeze pentru a le atinge. Acești oameni au nevoie de ghidaj, pentru a înțelege semnificația și frumusețea vieții și de lideri care să-i înțeleagă și să-i motiveze.

Există și o altă categorie de oameni, pe care oricine și-i dorește în preajmă. Sunt cei optimiști, generoși și recunoscători vieții și celor din jur. Pentru ei nu există „Nu se poate!”, ci „Cum să fac ca să reușesc în ceea ce-mi propun și să mă dezvolt?”. Ei se întreabă ”Cum pot colabora în așa fel încât să ne fie bine tuturor?” și nu „Cum să-l distrug pe celălalt, ca să-mi fie mie bine?”. Ei știu că tot ceea ce li se întâmplă în viață este rezultatul propriilor decizii; pentru ei nu există probleme, ci doar soluții. Astfel de oameni au rezistat bine în timpul pandemiei, s-au obișnuit cu societatea VUCA și o privesc ca pe o oportunitate și nu ca pe o amenințare. Știu că dacă nu le place ceva, schimbarea este în mâinile lor. Au și ei, ca toți oamenii, de altfel, nevoie de scopuri și de o activitate cu sens, prin care să le atingă. Iar dacă un loc de muncă nu le satisface aceste nevoi, pleacă: la o altă companie, în propria companie, în altă țară, sau pur și simplu, fără să știe unde, în căutarea împlinirii.

Realitățile vremurilor pe care le trăim

Mai mult decât oricând, se știe acum că oamenii nu pot fi fericiți, fără a-și construi scopuri spre care să tindă, printr-o activitate cu sens. Nu există un singur scop în viață, ci scopuri multiple. Aș compara viața unui om cu o corporație cu mai multe unități strategice: viața personală, viața de familie, cea profesională și cea socială. Fiecare dintre acestea va avea cel puțin un scop și este de dorit ca toate să fie în armonie. Este necesar ca scopurile fie construite în mod activ și conștient, ele nu apar de la sine. Scopurile nu sunt imuabile, ci se schimbă în diferite etape ale vieții.

Studiile demonstrează că prosperitatea nu conduce neapărat către fericire. Bineînțeles, este imperios necesar ca oamenii să trăiască confortabil și să fie siguri de acest lucru și pentru viitor. Dar există mulți oameni bogați care se simt goi emoțional, în timp ce alții se simt împliniți, cu toate că nu au averi, pentru că desfășoară o activitate care le place și de a cărei utilitate sunt mândri. Ei simt că sunt importanți, că se dezvoltă, că au cu cei din jurul lor relații frumoase, de încredere reciprocă. Desigur, viața nimănui nu este perfectă, oricât și-ar iubi munca, viața de familie, relațiile cu prietenii, activitățile personale; pot apărea momente dificile, sau neplăcute. Dar când este greu la serviciu, oamenii își pot încărca bateriile cu familia și prietenii, sau în liniștea interioară, cu ajutorul pasiunilor, sau al programelor de dezvoltare. Pe de altă parte, există momente când cele mai mari satisfacții vin de la muncă. Mulțumirea oamenilor apare atunci când simt că fac bine ceea ce le place, înțeleg utilitatea activității pe care o desfășoară și se pun în slujba celor pe care-i iubesc și îi respectă: clienți, colegi, oameni dragi, sau membri ai comunității. Cercetările arată că doar 40% dintre angajați simt că munca îi satisface. Insatisfacția muncii conduce la probleme în familie, la obiceiuri nesănătoase. Angajații nesatisfăcuți își vorbesc șefii de rău și își caută de lucru în altă parte. Ultimul studiu Gallup arată că engagementul oamenilor este 34% în SUA și 15% la nivel global. Doar 27% dintre angajați cred în valorile companiei unde își desfășoară activitatea. Se pune atunci întrebarea: ce pot face organizațiile, pentru a-i face pe oameni să fie fericiți la muncă și să nu plece?

Scopul companiei și satisfacția oamenilor

Conform unui studiu Harvard, opt din zece manageri au înțeles că satisfacția oamenilor este dată de un scop valoros al companiei, pe care aceștia îl împărtășesc. Că ei nu vibrează la nevoia acționarilor de a-și maximiza profitul, ci la impactul pozitiv pe care compania îl are în rândul clienților și în societate. Că își doresc o activitate care să-i pasioneze, care să creeze valoare economică și care să fie unică, specială. Că doresc să lucreze într-un climat constructiv, bazat pe încredere.

Un scop de companie care îi face pe oameni să lucreze cu plăcere, pe termen lung, are următoarele caracteristici:

Are impact – ceea ce realizează compania schimbă în bine și substanțial viețile oamenilor

Este autentic – în armonie cu valorile și cu ceea ce-i pasionează pe oamenii din companie

Este credibil – pune în valoare resursele și competențele unice din companie, printr-o activitate care creează o valoare specială și conferă sustenabilitate

Este puternic – compania rezolvă în societate nevoi importante, de anvergură

Este convingător – clar, concret, motivant, îi impresionează și îi mobilizează pe oamenii dinăuntrul și din afara companiei

Acest scop, frumos și clar verbalizat, devine cu adevărat autentic și util atunci când stă la baza elaborării și execuției strategiei și când se translatează în activitatea fiecărui angajat. Atunci când cultura organizațională este în armonie cu acest scop, angajații vor fi satisfăcuți, implicați și loiali.

Articol realizat de Dr. Lavinia Rașcă, apărut în revistacariere.ro.