Agonia șefilor

Pentru mine, „șefii” sunt cei aflați în poziții de conducere fără să aibă competențele necesare, fie că nu au știut că nu le au, fie că nu-i interesează, pentru că „le merge și așa” . Din cauza lor, foarte mulți oameni, de regulă cei talentați, sunt nefericiți și pleacă în altă parte. Această realitate este gravă pentru organizații, fiindcă talentele nu mai stau la coadă să se angajeze, dimpotrivă, au opțiuni, sunt deficitare și la mare preț.

Cine sunt… „șefii”

„Șefi” se află încă în număr destul de mare prin structurile de toate felurile și de pretutindeni.

Sunt cei care nu au o gândire strategică, nici nu stabilesc obiective și standarde de performanță. De aceea măsoară performanța subalternilor conform numărului de ore petrecute la muncă, cu cât mai multe, cu atât mai bine. Iar acum, în munca de la distanță, când oamenii scapă ochiului lor vigilent, au descoperit o nouă metodă de control: softurile care monitorizează frecvența și intervalul de utilizare a mouse-ului.

Se poartă ca niște jandarmi, ceea ce se mai numește și micro-management, pentru că nu știu să delege corect, nici să stabilească termene de finalizare realiste și parametri de calitate a lucrărilor. Consideră că oamenii muncesc doar pentru bani, că sunt lipsiți de inițiativă și responsabilitate, fără să se întrebe dacă nu cumva au și ei păcatele lor. Se plâng de greutățile cu care se confruntă și găsesc vinovați pentru nereușitele lor.

În pandemie, l-am auzit pe unul spunând: „Ce agonie! Subalternii mei sunt total scăpați de sub control!”. Într-adevăr, „șefii” noștri își simt în ultimul timp puterea subminată, pentru că online le e mai greu să bată cu pumnul în masă. Oamenii au demonstrat că își pot face treaba bine de oriunde, fără a mai fi controlați și criticați minut de minut, ca dovadă, conform statisticilor, productivitatea a crescut în pandemie. Mai mult, online, celor interesați să se pună bine cu șefii, pentru promovări și favoruri, le-a fost mai greu să-i lingușească. Și nici să bârfească nu le-a mai fost așa de ușor. De aceea, „șefii” bat din picior, cerând ca subalternii să se întoarcă la serviciu cu orice preț, fie că e cazul, fie că nu. Sunt consternați că aceștia nu numai că nu sunt speriați când îi amenință că-i vor da afară sau îi vor penaliza dacă nu se supun, ci își dau demisia, plecând să caute lideri adevărați sau să-și dezvolte propriile afaceri.

Oare ar putea fi acest dezastru al „șefilor” o oportunitate pentru oameni și organizații? Nu ar fi exclus. Unii au conștientizat că sunt ei înșiși sursa problemelor și încearcă să se schimbe, să își dezvolte competențe de management. A crescut cererea de sesiuni de coaching și mentorat, dar și de cursuri de dezvoltare a competențelor de management Ceilalți sunt irecuperabili și vor fi expulzați din posturile de conducere, mai devreme sau mai târziu, sub presiunea concurenței create de inteligența artificială.

Ce fac adevărații lideri

Viziunea mea, în slujba căreia mi-am pus energia și pasiunea, este aceea a unei lumi a oamenilor buni, dominată de adevăr, compasiune și împlinire. O lume în care organizațiile sunt conduse de lideri adevărați. Din fericire, aceștia există, chiar dacă sunt mai puțin vizibili în media. Am norocul să-i cunosc pe o parte dintre ei, ceea ce-mi validează convingerile. Iar realitatea a demonstrat că performanța organizațiilor pe termen lung este direct legată de calitatea liderilor. De aceea, motto-ul cursului meu de strategie este: „Avantajul competitiv este rodul unei strategii bine alese de către un lider competent. Iar liderul competent este, în primul rând, un om bun”.

Spre deosebire de „șefi”, liderii performanți au o viziune clară asupra unui viitor atractiv, o comunică cu pasiune oamenilor lor, îi inspiră să-i urmeze, apoi le creează condițiile necesare ca să obțină rezultate și să-și iubească munca, să se simtă în siguranță atunci când își exprimă opiniile, îngrijorările și vulnerabilitățile. Le dau curajul să-și recunoască greșelile, să privească constructiv corecțiile, feedback-ul și îndemnurile la disciplină, ca pe mijloace de a-și îmbunătăți performanțele și de a se dezvolta.

Adevărații lideri știu că oamenilor le place să fie investiți cu încredere și autonomie, să fie tratați cu respect și compasiune și să li se creeze condiții pentru a-și demonstra și dezvolta competențele. Desigur, ei au în primul rând grijă să fie plătiți echitabil, dar fac mult mai mult de atât, acționând în spiritul cuvintelor lui Herb Kelleher, fondatorul SouthWest Airlines: „Oamenii tăi sunt cei mai importanți. Iar dacă-i tratezi cum se cuvine, ei îi vor trata cum se cuvine pe clienți”. Se pun în slujba lor și le netezesc calea spre atingerea obiectivelor, sunt exigenți, dar omenoși. Au curajul să-și asume responsabilități, nu doar să-și aroge merite, să-și recunoască limitele și faptul că au nevoie de ajutor. Atunci când sunt de luat decizii în echipă, adevărații lideri au darul să asculte atent și să vorbească ultimii. În felul acesta, le dau celorlalți certitudinea că au fost auziți și că au putut contribui. Sunt modești și recunoscători pentru atenția cu care sunt tratați, primind-o cu modestie, ca pe un privilegiu și nu ca pe un drept. Oferă oamenilor siguranță, dar și o muncă interesantă, care să-i dezvolte, le cunosc prioritățile, sunt preocupați de starea lor de bine. Pe scurt, astfel de lideri consideră oamenii ca fiind mai importanți decât cifrele din situațiile financiare. Și, pentru că ei oferă atât de mult, oamenii îi apreciază, muncesc cu pasiune și sunt loiali.

Liderii și viitorul muncii

Regulile muncii se schimbă din temelii, iar viitorul ei nu este clar în acest moment. Cercetările arată însă că, la nivel global, 90% dintre companii se pregătesc de un sistem de lucru hibrid. În aceste condiții, consider că există câteva aspecte ce trebuie avute în vedere cu prioritate.

* Autonomia muncii, încrederea și flexibilitatea programului de lucru.

Prin eforturile și realizările lor din pandemie, oamenii au demonstrat că sunt responsabili și merită încrederea liderilor. Conform statisticilor, productivitatea a crescut în 70% dintre companii. De aceea, ar fi nedrept să li se impună acum să revină la deplasări chinuitoare, doar pentru a fi repuși sub lupă. Desigur, sunt necesare întâlniri față în față pentru proiecte comune, creativitate, consolidarea culturii etc. Dar ele să vină natural, ca o necesitate și nu ca o constrângere, programul fiind agreat de comun acord.

* Evaluarea performanței.

Oamenii sunt umiliți atunci când îi simt pe superiori la pândă, numărându-le orele lucrate, fie cu ochi vigilenți, fie cu softuri; în definitiv, importante sunt rezultatele, coeziunea echipei, dezvoltarea competențelor și starea de bine, în parametri judicios stabiliți. Desigur, este necesar ca oamenii să-i țină la curent pe superiori legat de progresele lor. Dar pentru a da toate detaliile, cu sinceritate, este nevoie de bune relații.

* Starea de bine.

În pandemie, oamenii au economisit timpul de deplasare. În schimb, au cedat o parte din spațiul, intimitatea și liniștea căminului lor, în favoarea companiei. Adaptarea nu a fost ușoară. Bariera dintre viața profesională și cea de acasă a devenit fină. În aceste condiții, s-a schimbat paradigma „La serviciu ne preocupă doar sarcinile și realizările”. Emoțiile stârnite de vocea unui copil aflat în apropiere în timpul ședinței, de un animal apărut pe ecran, lângă stăpânul său, au scos la suprafață o latură umană, ascunsă înainte. Au apărut mai des, în spațiul de lucru, întrebări sincere, firești: Ce faci?, Cum îți merge?, Ce pot face pentru tine?

Conform cercetărilor, au crescut în consecință încrederea, implicarea, performanțele. Ar fi păcat ca toate acestea să se piardă.

Gândul meu de final este unul optimist. Dificultățile extrem de mari prin care trece omenirea aduc cu ele conștientizări neplăcute, dar și soluții creative. Am învățat că este necesară schimbarea radicală a unor lucruri vechi, simultan cu împământenirea altora noi. Cred că agonia „șefilor” reprezintă o perioadă de tranziție, ce ne oferă șansa apropierii de lumea oamenilor buni, din viziunea mea. Depinde de noi să profităm de această șansă.

Articol publicat în revistacariere.ro