Eduard Sârbu – Division Manager Romania VTU Engineering GmbH

Eduard Sârbu împărtășește cum experiențele profesionale și programele EXEC-EDU l-au ajutat să își redefinească stilul de leadership și să descopere valoarea autenticității, a empatiei și a curajului de a învăța continuu.

Cum au contribuit programele Management 360 și Leadership 360 la dezvoltarea ta ca top manager? Există o situație concretă în care ai aplicat ceea ce ai învățat?

Am descoperit Programul vostru de leadership după ce fusesem promovat ca team lead in echipa de Process Engineering. Nu era doar despre organizare sau obiective – era despre oameni. Despre mine, în primul rând. Cursul m-a provocat să mă privesc cu sinceritate, să-mi înțeleg emoțiile și să învăț cum să le gestionez. Apoi, să-i înțeleg pe ceilalți – cu diferențele, ritmurile și potențialul lor. A fost momentul în care am realizat că leadership nu înseamnă control, ci sprijin. Nu înseamnă să ai toate răspunsurile, ci să creezi spațiul în care oamenii pot să le găsească. Am urmat și alte cursuri de leadership, inclusiv în afara țării, dar cel oferit de voi a rămas undeva in sufletul meu, poate si pentru ca a produs si cele mai importante schimbări.

Management 360 a fost o alegere personală, într-un context profesional nou: preluasem responsabilitatea pentru activitatea de business a entității din România. Mă aflam în fața unor provocări complexe si trebuie sa recunosc, copleșitoare – raportări financiare, analize strategice, decizii cu impact major. Cursul m-a ajutat să aduc claritate, să structurez gândirea și să privesc business-ul cu o viziune strategică. Am învățat să identific riscurile, să anticipez provocările și, mai ales, să recunosc oportunitățile.

Privind în urmă, pot spune că aceste două programe m-au ajutat să fiu un om mai conștient, mai echilibrat și mai pregătit să creez valoare în jurul meu.

Ai trecut prin roluri diverse, cu un grad mare de complexitate. Care a fost cea mai mare provocare de leadership de până acum și cum ai reușit să o gestionezi?

Cred că primul pas real în dezvoltarea unui lider începe cu un act de curaj: acela de a te privi în oglindă și de a accepta ceea ce vezi. Pentru mine, provocarea nu a fost doar să mă cunosc, ci să accept că înainte de a putea construi o echipă performantă, aveam mult de lucru cu mine însumi.

Când am preluat prima echipă, acum opt ani, credeam că leadership înseamnă să ai răspunsuri, să fii mereu motivat, să fii un model. Dar am descoperit că uneori, cea mai mare provocare este să reușești să-i inspiri pe ceilalți tocmai în momentele în care tu însuți te simți demotivat. E un paradox: să te hrănești cu speranța unui succes viitor care nu există încă, dar care poate prinde contur dacă reușești să mobilizezi echipa în direcția potrivită.

Într-o industrie atât de tehnică și competitivă precum oil & gas, ce principii de management aplici pentru a menține echipele motivate și concentrate pe rezultate?

Activăm într-un mediu extrem de tehnic și competitiv, dominat de jucători puternici din industria Oil & Gas. Nu a fost niciodată ușor să ne facem loc pe piața locală – trebuie să recunosc că sunt multe companii cu servicii bune și prețuri competitive. Tocmai de aceea, am înțeles că diferențierea nu poate veni din volum, ci din valoare.

Am ales să ne concentrăm pe servicii de nișă, cu grad ridicat de specializare – simulări de procese tehnologice în regim dinamic, analize de safety – acolo unde expertiza noastră poate face cu adevărat diferența. Am pus accent pe flexibilitate, pe adaptarea la nevoile reale ale clientului și pe construirea unor relații bazate pe încredere și performanță.

Un alt principiu de management care ne-a ajutat să rămânem motivați și concentrați pe rezultate a fost diversificarea. Am extins portofoliul către alte industrii, în special cea farmaceutică, unde VTU, la nivel de grup, are o experiență de peste 30 de ani. Din păcate, investițiile majore în acest domeniu se află în afara țării, așa că am început să lucrăm tot mai mult internațional.

Mi-aș dori ca expertiza noastră – în proiectarea unităților de producție farmaceutică, în validare și calificare conform normelor GMP – să poată contribui și la dezvoltarea industriei locale. Dar realitatea este că, în România, producătorii se concentrează mai puțin pe chimia orientată spre producția de API-uri, acolo unde noi putem aduce cea mai mare valoare.

Privind înapoi la parcursul tău, care crezi că sunt calitățile esențiale care te definesc ca lider?

Cred că cele trei calități care m-au definit cel mai mult ca lider sunt empatia, perseverența și capacitatea de ascultare activă. Dar, ca orice proces de dezvoltare, și acesta a venit cu provocări și lecții.

Totuși, recunosc că uneori tind să intru prea repede în „modul mentor” – să ofer soluții, să încerc să repar, să rezolv. Știu, știu… încă lucrez la asta. Am învățat că nu întotdeauna oamenii caută răspunsuri. Uneori vor doar să fie ascultați, să simtă că ceea ce spun contează. Și da, sunt momente în care nu am soluții. Dar am învățat că prezența sinceră, disponibilitatea de a asculta și curajul de a spune „nu știu, dar sunt aici” pot fi la fel de valoroase ca orice strategie sau plan.

Dincolo de job și de responsabilitățile de manager, ce hobby-uri sau activități îți aduc energie și echilibru în viața de zi cu zi?

Dacă ai întreba-o pe soția mea ce hobby-uri am, probabil ți-ar răspunde: ‘Din ce perioadă?’ Și ar avea dreptate. Îmi place să încerc lucruri noi, mă entuziasmez repede… și uneori pierd pasiunea la fel de repede.

Am trecut prin downhill mountain biking, escaladă, iar în pandemie m-am reinventat ca bucătar amator. În ultima vreme, m-am împrietenit cu lumea culturilor vii – kombucha, kefir, maia – dar am rămas fidel doar pâinii cu maia. O coc cu drag și o ofer prietenilor, mai ales celor suficient de politicoși să nu mă refuze când apar cu câte un borcan de maia vie în mână.

Ce îmi aduce cu adevărat echilibru? Cred că e combinația dintre curiozitate și simplitate. Să învăț ceva nou, să creez ceva cu mâinile mele, să văd un rezultat concret. Și, sper eu, în viitorul apropiat, să pot călători mai des. Am o motocicletă anume în minte – un vis pe două roți – dar până atunci, îmi croiesc drum prin traficul din București pe o Vespa, cu același spirit de aventură.