Folosim cookies pentru a-ți oferi o experiență îmbunătățită în site-ul nostru. Navigând în continuare, îți exprimi acordul asupra folosirii cookie-urilor.
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.
The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
De ce rezoluțiile de Anul Nou nu funcționează – și ce poți face diferit la finalul lui 2025
În prima săptămână din ianuarie, sala de sport la care merg arată ca un mall înainte de reduceri. Abia găsești un loc de parcare, e zumzet, energie, oameni hotărâți, echipamente noi încă cu etichetă. Apoi vine februarie. Parcarea se golește treptat, apar din nou locurile libere, iar la recepție primesc de fiecare dată același zâmbet complice: „Da, începe să fie mai liniște”.
Fenomenul se repetă an după an. Indiferent de generație, de contextul economic sau de promisiunile pe care ni le facem hotărât, la miezul nopții de Revelion. Iar acest lucru se aplică la orice alt obiectiv pe care ni-l stabilim.
De ce? Pentru că majoritatea pornim la drum cu energie, nu cu sisteme. Cu rezoluții, nu cu ritualuri zilnice. Cu intenții puternice, dar cu obiceiuri fragile.
Trăim într-o realitate suprastimulată, în care recompensa rapidă e la un click distanță. Telefonul, notificările, serialele pot deveni surse de „micro-plăceri” imediate, care ne sabotează încercările de schimbare. Studiile din psihologia adicțiilor arată că nu trăim într-o lume lipsită de plăceri, ci într-una cu prea multe. Creierul se adaptează rapid la ele, iar obiceiurile sănătoase, care oferă beneficii lente, rămân în dezavantaj.
De ce e atât de fragil tot ce încercăm să schimbăm?
Pentru că cei mai mulți dintre noi încercăm să ne schimbăm viața prin obiective mari: slăbesc 10 kilograme, economisesc o sumă importantă, citesc 30 de cărți. Obiectivele nu sunt problema; ele stabilesc direcția. Problema este procesul. Ce facem zilnic. Ce devine rutină.
Cercetările despre dezvoltarea performanței arată că progresul real apare din acumulări mici. O îmbunătățire de un procent pe zi nu se vede azi, nici mâine, dar pe termen lung devine transformare. La fel și în sens invers: obiceiurile neinspirate se instalează lent și discret, până când rezultatele devin greu de ignorat.
Secretul nu este voința, ci procesul
Voința este cel mai instabil combustibil pe care îl avem. Funcționează ca o baterie: dimineața e încărcată, dar pe parcursul zilei se consumă cu fiecare decizie, întâlnire, e-mail, amânare, conflict sau sarcină dificilă. Când ajungem seara în fața tentațiilor – telefon, dulciuri, scrolling, „încă un episod” – nu mai decidem cu o minte limpede, ci cu o baterie aproape goală. De aceea, obiceiurile care se bazează exclusiv pe voință se prăbușesc repede. Intenția este bună, dar mecanismul este greșit. Schimbarea reală apare când nu ne mai bazăm pe impulsul de moment, ci pe sisteme și contexte care ne scot din ecuație fragilitatea decizională. Obiceiurile solide nu au nevoie de voință constantă, ci de medii și rutine care lucrează în favoarea noastră atunci când bateriile sunt descărcate.
Identitatea: partea pe care o ignorăm cel mai des
Schimbarea devine durabilă doar atunci când nu urmărești exclusiv un rezultat sau un proces, ci când modificarea vine din nivelul profund al identității. Dacă încerci să faci sport doar ca să „bifezi antrenamentul”, vei depinde mereu de motivație. Dacă intri într-o rutină riguroasă doar ca să „fii mai disciplinat”, vei abandona când apar obstacole. Însă atunci când obiectivul devine: „vreau să fiu genul de persoană care are grijă de corpul său” sau „vreau să fiu genul de profesionist care își respectă promisiunile”, apare o altă forță: coerența identitară.
Fiecare acțiune este un vot pentru cine devii. Zece minute de planificare dimineața nu par importante, dar transmit: „sunt un om organizat”. Un feedback dat la timp consolidează: „sunt un lider prezent”. Identitatea nu se schimbă prin salturi, ci prin dovezi mici, repetate, care se acumulează până când noul „cine sunt eu” devine natural.
Dacă schimbarea nu pleacă din acest nivel, rezultatele și procesele rămân instabile. Dacă vine din identitate, restul se aliniază.
De ce e totuși atât de greu?
Schimbarea – fie că vrei să scapi de un obicei vechi, fie că vrei să introduci unul nou – se blochează adesea nu din lipsă de informații, ci din cauza disconfortului. Într-o lume obișnuită cu plăcere imediată, orice amânare sau pauză pare dificilă. De aceea, merită antrenată toleranța la disconfort: gesturi mici precum a nu deschide telefonul imediat, a lăsa un mesaj să aștepte sau a rămâne două minute în liniște înainte de a continua. Aceste momente scurte cresc capacitatea de a trece prin impuls fără să cedezi. Cu cât putem duce mai ușor aceste câteva secunde incomode, cu atât putem alege mai conștient – să nu repetăm un comportament vechi sau să rămânem consecvenți într-unul nou. Schimbarea nu înseamnă eliminarea tentațiilor, ci abilitatea de a gestiona momentul critic în care se decide direcția. Toleranța la disconfort devine fundația oricărui obicei durabil.
Ce poți face concret?
Schimbarea nu vine în ianuarie. Vine dintr-o acumulare de decizii zilnice, aparent mici. Nu ai nevoie să devii alt om ca să te comporți diferit. Inversezi ordinea: începi cu acțiuni mici, repetate și ele rescriu treptat felul în care te vezi. Când identitatea se aliniază cu comportamentele tale, schimbarea nu mai trebuie forțată, continuă de la sine.
Dacă vrei să aprofundezi mecanismele din spatele obiceiurilor, să înțelegi ce te blochează și cum poți construi rutine durabile, poți accesa cursul The Power of Habit.
Articol redactat de Oana Scarlat.
Related Posts
EXEC-EDU lansează un program de elită care pregăteşte membrii consiliilor de administraţie
EXEC-EDU lansează un portofoliu de cursuri destinate pregătirii organizaţiilor care doresc să îşi crească competitivitatea prin profesionalizarea consiliilor de administraţie. La aceste cursuri vor participa atât antreprenori sau fondatori de organizaţii neguvernamentale, cât şi manageri din corporaţii care vizează accesarea unei poziţii de board. Cursurile adresează competenţe precum rolul şi responsabilităţile membrilor din consiliile de …
Sondaj EXEC-EDU: Programul de lucru flexibil, cel mai solicitat beneficiu de către managerii români în 2020
București, 9 august 2021 – Cele mai căutate beneficii în 2020 de către managerii români au fost programul de lucru flexibil, precum și asigurare și servicii medicale gratuite. Acestea sunt concluziile unui barometru de opinie realizat în rândul managerilor din România de către EXEC-EDU, liderul pieței de executive education, segmentul de top al pieței de …
Profitul nu este un garant al numerarului din firmă
Iar o cifră mare de afaceri nu echivalează cu business sănătos. Lecții de viață antreprenorială la Stup. Managerii din corporații au de regulă acces la resurse și la cursuri oferite de companie care să îi ajute să ia decizii informate de business. Cei care pleacă pe drumul antreprenoriatul își asumă însă un traseu singuratic, în …
#HRBeyond: Ela Cristiana Voicheci (Credit Europe Bank România) – ”Sunt genul de persoană care alege să vadă partea bună în orice situație”
HR BEYOND: Ela Cristiana Voicheci, Head of Human Resources Credit Europe Bank România 1. Care a fost momentul magic în care ați decis că vă doriți o carieră în HR? Mi-am început cariera în contabilitate. Ca proaspăt absolvent de ASE, părea alegerea optimă. Firma respectivă avea până în 50 de angajați, astfel că mă ocupam …