Din secretele unui expert in “public speaking”

Prof.dr. Marian Popescu, expert in artele spectacolului si politici culturale, sustine cursul Vorbirea in public, in cadrul EXEC-EDU.  Intr-un interviu acordat portalului de afaceri Business24.ro, el a vorbit despre regulile de aur ale succesului unei prezentari publice si despre greselile de evitat atunci cand vorbim in public.

Haideti intai sa definim ce inseamna „public”, atunci cand le explicam cititorilor care sunt greselile pe care trebuie sa le evite atunci cand vorbesc in public. Exista diferite tipuri de public – mai restrans, mai larg, omogen sau neomogen – exista, totusi, aceleasi reguli pe care trebuie sa le respectam, sau difera in functie de situatie?
Publicul e divers. Sunt categorii de public: de la cel general, la cel specializat, de la staff-ul de cinci persoane, la o adunare a actionarilor sau participantii la o ceremonie funebra ori publicul cinefil de le decernarea premiilor Oscar. Cand vorbesti in public faci mai mult decat atat: apari ca prezenta si vorbesti. Majoritatea celor care vorbesc in public uita primul lucru. E capital. Sunt cateva reguli elementare pentru vorbitorul in public: pregatirea discursului si pregatirea corpului. Majoritatea vorbitorilor se concentreaza pe discurs si “uita” ca au un corp (care transpira, respira greu, se crispeaza cand nu te-astepti etc.). Discursul inseamna “text”: realizarea lui tine cont de cateva date esentiale: ce urmaresti cu acesta, durata, carui public te adresezi. Pregatirea corpului urmeaza, intre alte reguli, si acestea: un mic antrenament (care include respiratia, nivelul de hidratare, vestimentatia etc.), repetitia cu voce tare (si cu ochii pe ceas). Regula de aur: nu te duci nepregatit/neantrenat sa vorbesti in public.

Ce greseli trebuie sa evitam? Care este, totusi, catalizatorul acestor greseli? Presupun ca exista un motiv mai adanc inradacinat pentru care facem greseli pe care, poate, altfel nu le-am face.
Greselile pe care le facem vin din: 1. necunoasterea a ce suntem (nu stim de ce suntem capabili in situatii de stress, dar observam consecintele neplacute); 2. lipsa repetitiilor; 3. tentatia de a “scapa”, de a fugi de acolo (ceea ce e un paradox: vorbirea in public e un act de prezent al propriei fiinte caruia trebuie sa ii acorzi toata atentia.)

Care sunt indiciile pe care trebuie sa le cautam – poate in public – ca sa ne dam seama ce impact are discursul nostru?
Daca esti prezent/prezenta, vei lua in considerare publicul caruia te adresezi. Nu toata lumea face astfel; multi “recita” discursul pe care il livreaza publicului ca si cum ar fi ceva “separat” de propria persoana. A vorbi in public e un act performant, un “performance” in care CE spui si CUM spui fac una. Daca esti atent/a la public, vei observa ca daca nu i te adresezi, daca nu ii transmiti energia proprie, nu vei primi feed-back-ul de care ai atata nevoie. Actorii stiu foarte bine acest lucru. E un “schimb”: daca nu dai, nici nu vei primi. In fond, nu trebuie sa uiti ca publicul e al tau, e acolo ca sa te vada/te asculte. Daca cineva casca sau tine ochii in jos sau ii spune ceva vecinului cand tu vorbesti, asta nu inseamna neaparat ca nu e atent/a. Contactul vizual cat mai sustinut poate sa iti dea acele “indicii” privind interesul publicului. Apoi mai sunt acele intrebari-stimulente: ”nu credeti?”, “ cred ca ati auzit/probabil ca stiti…”, “s-ar putea sa nu va intereseze…” si altele. Urmariti reactia si veti avea confirmarea sau nu a interesului publicului pentru ceea ce transmiteti.

Ce facem cand nu suntem un orator innascut, insa natura meseriei ne obliga sa vorbim adesea in public?
Daca nu ai calitati de vorbitor dar trebuie sa vorbesti in public se numeste ghinion. Glumesc. Pregatirea e cheia. Incepe, de pilda, cu vocea. Ti-o cunosti? Stii cum suna? Exerseaza lectura cu voce tare, fa exercitii de dictie daca ai probleme (multi avem). Misca-te in spatiu ca sa iti dai seama de lejeritatea/rigiditatea miscarilor tale. Priveste-te in oglinda cand vorbesti… Prin antrenament  insistent poti dobandi ceea ce credeai ca nu vei avea niciodata.

Unii oameni apeleaza la mici trucuri pentru a-si pastra calmul (talismane, pietre cu energie pozitiva, etc). Chiar functioneaza ele? Ce alte trucuri mai cunoasteti?
Gestionarea emotiilor e complicata dar si fascinanta. E despre ceea ce suntem in multe situatii cand mintea si corpul fac un pod pentru suflet. In vorbirea in public a fi calm nu e intotdeauna o solutie: discursul poate deveni monoton, nivelul energiei e scazut. Sigur, nici cineva agitat nu e o fericire. Suntem diferiti si prin emotii. Ele nu sunt neaparat un obstacol in public, dimpotriva, pot deveni o “arma” extraordinara. Trebuie doar sa inveti sa ai curajul de a… avea emotii.

Din experienta dvs., care sunt cele mai frecvente greseli pe care le intalniti in prezentarile publice ale oamenilor de afaceri din Romania?
Cred ca lipsa de creativitate e pe primul loc. Dincolo de protocoale, de standarde, de proceduri, oricine apare in public ar trebui sa se antreneze pentru creativitate. Asta face diferenta si e calea spre cresterea performantei cu efecte si in planul profitului. Cred ca dezechilibrul intre prezentarile in PPT si propria performanta, adica intre tine ca persoana aflata in public si tehnologia informatiei si comunicarii genereaza insatisfactii. Sunt persoane care nu realizeaza ca PPT-ul e un hibrid Text/Imagine, un mod de Comunicare Mediata prin Computer (CMC) care trebuie sa iti serveasca tie, nu invers. Resursele CMC sunt uriase. Informatia transmisa astfel e multa, poate obosi daca nu calibrata de durata, asistenta, scopul prezentarii. A scrie text pentru un slide e o experienta diferita, a include imagini, grafica, link video-audio inseamna sa folosesti resurse extraordinare de performance tehnologic. Dar tu trebuie sa fii actorul care creeaza aceasta magie.

Ce impact poate avea un curs de public speaking asupra unui participant? Dvs. ce schimbari notabile ati remarcat?
Daca e un curs facut ca lumea si nu un fel de “service” sau de depanare mobila a unor deficiente a caror natura nu e sondata, atunci impactul poate fi considerabil. A te antrena pentru vorbirea in public inseamna a te descoperi si pune in valoare pe tine ca persoana. E, deci, fundamental pentru dezvoltarea personala. Inca odata: daca e facut serios, cu grupuri mai mici, cu timp alocat revelatiilor despre ce esti, simularilor sau punerii in situatii reale etc. La noi, vorbitul in public nu e o preocupare, un instrument educational. Multi dintre cei care apar si vorbesc in public sunt lamentabili tocmai pentru ca nu realizeaza ce sunt. Realizeaza numai cine sunt: politician, director, ministru etc. Cand vorbesti prost in public te degradezi in primul rand pe tine, apoi si pe ceilalti. A vorbi bine in public e o nobila forma de respect. Pentru tine si pentru celalalt.

Aboneaza-te la newsletter