Business cu personalitate

In urma cu mai multi ani am terminat facultatea de marketing si imi amintesc ca unul dintre primele lucruri despre care invatam acolo erau cei 4P – Produs, Pret, Promovare si Plasament – descrisi de Philip Kotler in cartea “Marketing Management”. Desi in februarie 2011 lucrarea de mai sus a ajuns la cea de-a 14-a editie (da, ati citit bine), ea omite in continuare sa puna in perspectiva „un P” extrem de important si anume People, sau daca e sa fim si mai specifici, Personality. De 8 ani lucrez transformari personale sau organizationale, iar in ultimii doi m-am folosit puternic de un instrument care m-a fascinat: Process Communication Model – o teorie de personalitate si comunicare premiata, folosita la NASA si in pregatirea comunicationala a presedintilor americani. in timpul asta am avut prilejul si privilegiul sa invat din varietatea clientilor mei: organizatii mari sau mici, nationale sau multinationale, for profit sau non profit. Mai jos, vreau sa impartasesc cu voi 3 idei pe care le consider de maxima importanta, desprinse din munca si provocarile acestor ultimi 8 ani:

E despre cum, nu despre ce

Toata educatia noastra academica e despre ce. Fie ca vorbim de gimnaziu, liceu sau facultate, focusul cade pe a memora si reproduce continut. in scoala, cum facem ce facem este marginal. Iar apoi intram in business, ca angajati sau antreprenori si aici totul se schimba. Aici, aproape totul este despre cum: cum vorbim, cum prezentam, cum ne intelegem pe noi insine si cum ne intelegem clientii, cum gestionam crize si cum colaboram. Iar cum-ul, la nivelul sau cel mai intim, isi are radacina in structura personalitatii noastre. Organizatiile ar trebui sa mute din ce in ce mai mult focusul de pe „ce”, pe „cum”, pentru ca daca “cum”-ul e bun, “ce”-ul vine de la sine.

Personalitate vs. Competente vs. Cunostinte
Sa stiu in teorie cum sa conduc o masina = cunostinte. Sa pot sa o conduc fara sa ma mai gandesc la fiecare pas din proces = competente.Cum anume o conduc astfel incat cineva alege sa mearga cu mine in locul altuia, amprenta mea personala asupra condusului = personalitate. in lumea in care traim personalitatea a ajuns sa devina cel mai puternic diferentiator. Personal sau profesional. Internetul ne asigura accesul la toate cunostintele posibile (lucru radical diferit in urma cu 10-20 de ani). Programele de formare, coaching sau mentorat ne sprijina in internalizarea cunostintelor si in transformarea lor in competente. in timp ce, in final, personalitatea determina felul in care oameni cu cunostinte si competente similare sau identice vor aborda o provocare.Culturile organizationale eficiente, acest Sfant Graal al zilelor noastre, nu sunt altceva decat excelenta armonizare a personalitatilor diferite intr-o organizatie in slujba unei viziuni si a unor obiective comune.
Plante, nu piulite

 
Abordarea organizationala traditionala, aidoma procesului de educatie formala, este sa formam oameni (piulite) care sa se potriveasca mecanismului (organizatiei). Oricand unul “se defecteaza”, el poate fi inlocuit cu relativ mare usurinta si minime pagube. in timp ce abordarea aceasta era perfect valida si justificata intr-o perioada in care ponderea muncii era de rutina si nu presupunea in niciun fel creativitate sau inovatie, in zilele noastre povestea asta arata radical diferit. Astazi, cele mai performante organizatii sunt cele care inteleg ca potentielul oamenilor lor reprezinta cel mai puternic vector de crestere de care dispun. Iar buna sa cultivare reprezinta singurul diferentiator sustenabil pe termen lung. Liderii acestor organizatii se comporta ca niste gradinari iscusiti, care inteleg ca potentialul fiecarui om iese la iveala cand este cultivat in modul curespunzator. Ei observa si cultiva, in loc sa masoare si sa taie. Pentru ca inteleg ca businessurile cu personalitate au la baza personalitatea oamenilor care le compun.

Autor: Paul Olteanu

Aboneaza-te la newsletter